UE ne obligă să dăm două miliarde de euro pe un moft feroviar
Vizualizari: 437
Comentarii: 0
Pe o cale ferată pe care trenul merge cu viteza tramvaiului, Comisia Europeană ne cere o viteză maximă de 160 km/h, pentru că nu se mai mulţumeşte cu 120. Cum CFR n-a fost în stare să negocieze, iar Guvernul a fost de acord, vom plăti două miliarde de euro, pentru o călătorie mai scurtă cu doar 40 de minute.
CFR SA, compania de stat care administrează calea ferată din România va cheltui cel puţin 5,85 miliarde de euro pentru ca trenurile de călători să poate circula între Predeal şi Curtici, prin Braşov, cu viteza de 160 de kilometri la oră, pentru că UE nu mai este de acord cu o viteză de 120 km, aşa cum se stabilise iniţial în două acorduri de modernizare semnate în 2001 şi 2004. Suma apare într-un memorandum elaborat de CFR şi de Ministerul Transporturilor şi care a primit avizul Ministerului Finanţelor şi al primului-ministru, Călin Popescu Tăriceanu.
Dacă ar fi insistat pentru viteza de 120 de kilometri la oră, s-ar cheltui cu aproape două miliarde de euro mai puţin.
Ce s-ar câştiga de aceşti bani: o reducere a duratei de călătorie de 40 de minute. S-ar plăti deci 50 de milioane de euro pe fiecare minut în minus de mers cu trenul. Absurditatea este că după modernizare, trenurile de marfă vor merge pe rută cu 120 de kilometri la oră, viteză pe care şi-ar dori-o orice călător aflat într-un tren în circulaţie pe restul reţelei feroviare - viteza medie este acum de 80 km/h.
Din cele 5,58 miliarde, 4,5 miliarde de euro vor trebui alocaţi de la bugetul de stat, 694 de milioane de euro vor veni din fonduri de coeziune, iar restul dintr-un împrumut rambursabil al Băncii Europene de Investiţii. Discuţiile cu Comisia Europeană pe tema acestui coridor au fost începute în 2001 şi la finalul lor s-a convenit modernizarea tronsonului, în conformitate cu prevederile Acordului Feroviar European (AGC), semnat în 1985. Acesta prevede că în reţelele feroviare transeuropene trenurile de călători trebuie să atingă o viteză de până la 160 de kilometri la oră, iar cele de marfă - 120 de kilometri la oră. Acordul AGC lasă posibilitatea unei viteze de circulaţie mai mică de 160 de kilometri la oră pe liniile existente, cu rază mică de curbură, şi pe cele a căror modernizare ar fi foarte scumpă. Adică exact situaţia tronsonului Braşov-Simeria-Curtici.
În faza iniţială, în 2005, conducerea CFR a crezut că va putea îndupleca Comisia Europeană să accepte reabilitarea căii ferate pentru 120 de kilometri la oră. Comisia Europeană a părut că este înduplecată şi că totul merge bine. La acel moment, CE nu a cerut expres părţii române atingerea vitezei de 160 de kilometri la oră şi nu a obiectat împotriva studiilor care i-au fost prezentate. În luna iulie 2008 însă, prezenţi la Bucureşti, oficialii Comisiei s-au sucit. Delegaţia CE a cerut atingerea parametrului viteză de circulaţie de 160 de kilometri la oră. În caz contrar, România ar putea pierde 694 de milioane de euro din fondul de coeziune, alocaţi exact pentru această modernizare, a spus Comisia.
„Reprezentanţii Comisiei Europene au solicitat în mod expres adoptarea celei mai performante soluţii tehnice (prevăzută în acordul AGC - n.red.), (...) orice altă soluţie tehnică inferioară din punctul de vedere al parametrului viteză maximă de circulaţie (riscând - n.red.) să nu fie acceptată la finanţare de Comisie, în lipsa unor argumente temeinice“, se spune în memorandumul dat lui Tăriceanu. Argumentele temeinice ar fi fost invocarea excepţiilor prevăzute în AGC privitoare la liniile existente şi cele două miliarde de euro necesari în plus. CFR nu le-a invocat însă, iar acum România va trebui să plătească 5,5 miliarde de euro, în loc de 3,6 miliarde de euro.
Distanţa Braşov-Curtici este parcursă în prezent în şapte ore, iar modernizarea liniei la 120 de kilometri la oră ar fi permis parcurgerea acesteia în 4 ore şi 40 de minute. La 160 de kilometri la oră, trenul ar urma să facă doar 4 ore, iar aceasta va costa două miliarde de euro în plus. Diferenţa de preţ este justificată de faptul că această variantă presupune în bună parte un nou traseu, exproprieri, utilităţi mutate, noi studii de fezabilitate, noi proiecte. Toate acestea semnifică o întârziere de cel puţin 3-4 ani în modernizarea liniei. „Varianta impusă de CE cere 3-4 ani numai pentru proiectare, un timp indefinit pentru exproprieri“, apreciază Ştefan Roşeanu, secretar general al Asociaţiei Industriei Feroviare din România. „Începerea lucrărilor acum, pe varianta unei viteze de 120 de kilometri la oră, ar însemna intrarea în economie a două miliarde de euro“, adaugă acesta.
Cuvinte cheie: proiect cfr finantare dezvoltare
